Cum am fost si cum suntem
Am ales textul de mai jos: cateva fragmente din “Juramantul Parintelui Medicinii”, in ceea ce priveste atitudinea Medicului fata de pacient sau omul aflat in suferinta.
Cele subliniate mai jos nu sunt obligatiile unui medic ci adevaratele sale aspiratii, ce-l indeamna sa fie asa cum trebuie fata de fiinta umana.
Noi il consideram un Juramant uitat, deaorece societatea noastra, se plange de lipsa lui…
Jur! Voi indura ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate. Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca-mi va cere, si nici nu voi indemna la asa ceva; tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede,
Jur! Imi voi petrece viata si imi voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatenie.
Jur! In orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu buna stiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor, liberi sau sclavi.
Jur! Orice as vedea si as auzi in timp ce-mi fac meseria sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, in asemenea imprejurari, pastrarea tainei este o datorie.
Jur! Daca voi respecta acest legamant fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti; iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur merit sa am o soarta dimpotriva!……..
